AUREL  MARIA  BAROS
R   O  M   A   N
· P¤mântul ne rabd¤ pe to]i, roman,
      Editura Cartea Româneasc¤, 1986

· Calea dragostei ]i-a mor]ii peste care treci odat¤, roman,
      Editura Cartea Româneasc¤, 1990 ;
      edi
]ia a doua, Editura AMB, 1991
... în curs de apari]ie:
· O femeie bun¤ s¤-]i zbori creierii,
        roman

BIOBIBLIOGRAFIE
ROMAN
PROZA SCURTA  &  POEZIE

cop_-_Pamantul_ne_rabda_pe_toti
cop - Calea dragostei
cop - O femeie buna sa-ti zbori creierii
        De când e calul cal - te-nva]¤ b¤trâne]te ¤ia care ]tiu -, a fost l¤sat s¤ primeasc¤ porunc¤ din gura omului. S¤ fie blând ca un prunc ]i s¤ asculte cu credin]¤.
        În schimb - afli tot de la ei -, ]tie s¤ scoat¤ cu dib¤cie su-fletul din om ; adic¤, de cum ajunge sub mâna lui, îl pune la slug¤real¤, ca s¤ în
]eleag¤ ]i el cum se pl¤te]te supu]enia.
        Toate acestea - care le-au fost scrise în frunte amândo-rura -, prietenia ]i, în acela]i timp, ura care leag¤ calul de om cât timp vie
]uiesc împreun¤, ies la iveal¤ cel mai u]or la vreme de r¤zboi. Fiindc¤ atunci, f¤r¤ vreun jur¤mânt pe via]¤ ]i pe moarte, sunt da]i unul în grija altuia.

        A]a or fi chestiile astea. Dar tu n-ai treab¤ cu dib¤cia, cu supu]enia sau cu vreun jur¤mânt, ce m¤-sa.
        - B¤i b¤ie
]i, b¤ ! Calul e ca un frate ! zicea locotenentul ; o lua întruna de la cap¤t ; el era cu pildele. B¤, ]ine]i minte : s¤ nu-l în]ela]i niciodat¤ !... Pentru c¤, altfel, la nevoie, tot ca un frate v¤ vinde ]i el !
        Fir-ar mama ei a dracului s¤ fie de treab¤ !... Noroc c¤ în noaptea asta nu i se-mbulzeau cuvintele-n gur¤. Nu ]tiu, a primit ordin, a dat ordin, sergentul ne-a scos afar¤. Criv¤
] de cr¤pa nuca-n buzunar.

        Când am ie]it, ceilal
]i a]teptau în potcoav¤, bomb¤nind. Se auzea parc¤ din cer un glas aspru - nu putea fi decât glas de sergent major : certa vreun soldat. Vânticelul care se pusese pe la amiaz¤ spulbera ]i acum z¤pada m¤runt¤, ]iuind printre case ; îi albise pe-o parte.

        Cât s¤ sugi ca un ]arpe din
]igar¤, nu mai mult, a ap¤rut ]i locotenentul ; avea obrazul vân¤t :
        - B¤ie
]i, d¤m o rait¤ !... C¤lc¤m p¤durea din fa]¤, înain-   t¤m dou¤j’de kilometri ]i ne întoarcem pe sub poalele ei, prin dreapta. ‘|eles ?... Cinci minute ! S¤ fi]i în ]a !
        Unii ]i-or fi f¤cut semnul crucii, ca la precestanie ; ]i-au   f¤-cut ; al
]ii, printre din]i, au morm¤it înfundat. Ceas n-avea nimeni. Era timp doar cât s¤ pip¤ie încheieturile cailor, splina; s¤-i mângâie, în semn de iertare, ]i s¤ le rup¤ traista de gr¤un-]e de la gât.

        Grupul de c¤l¤re
]i a pornit apoi în ropot de-a lungul caselor ; caii, mai nimic nu-]i trecea prin minte, b¤teau trap îndesat ; cozile-n vânt, nu-i lua nimeni la pinteni.
        Murga locotenentului, supl¤, de un negru lucios de Jeg¤-lia, în frunte ;
]i se p¤rea c¤ are coada-nnodat¤. Iap¤ tân¤r¤, înfipt¤ bine pe picioare, nef¤tat¤ înc¤ ; pas frumos, întins : juca, nu mergea. El parc-ar fi c¤l¤rit întunericul.
        O lungime mai în spate, roibul sergentului, cu h¤
]ul întins pe grumaz, s¤ nu taie calea iepei. }i-n urm¤, al]i nou¤sprezece cai ; st¤pânii în ]a, îi ]ineau din scurt.

        Pân¤ sub acoperi]ul p¤durii, la lumin¤ cum ar veni, dac¤ lumin¤ era-n bezna aia, trop¤ir¤ peste miri]ti. Pe urm¤, di-naintea lor,  se scurseser¤ ca din noapte ni]te copacii - stejari gro]i trebuie s¤ fi fost, b¤trâni, de piatr¤ seac¤ ; rar s¤ fi c¤lcat picior de om între ei ; lupii poate-]i f¤cuser¤ vreodat¤ potec¤ prin desi]urile alea neguroase sau alte s¤lb¤ticiuni. Nici vântul, nici criv¤
]ul nu r¤zb¤teau bine printre trunchiuri ; se rupeau sus, în vârfurile pomilor, ]uierau straniu ; dac¤ n-a-veai treab¤ ]i-]i plecai urechea, o jale adânc¤ fr¤mânta p¤du-rea. Doar gerul n¤praznic se l¤sa în jos, prin ea. Iar p¤s¤rile, dac¤ s-ar fi aninat cumva de cu sear¤ pe vreo creang¤, acum s-ar fi pr¤v¤lit la p¤mânt ca ni]te sloiuri de ghea]¤.
        A]a e când treci printr-o p¤dure, te gânde]ti la p¤s¤ri.

        Începuse s¤ m¤ ia cu tremurat, s¤ m¤ strâng¤ ; oh, da’ r¤-dea la obraz, auzi ! ; mâinile mi se-ncle]taser¤ pe dârlogi. Ger, în draci, ce mai ! P¤durile-astea, dac¤ r¤mâi mult timp locului, cresc pe nesim
]ite ]i nu mai po]i s¤ ie]i afar¤ din ele. Se-ncol¤cesc pe tine.
        Dar c¤l¤rimea intra pe sub coroanele r¤murose ale stejarilor, în pâcla tot mai deas¤. Locotenentul n-o fi avut team¤, fiindc¤ înainta la pas ; nu vedea, dac¤ nici eu nu vedeam, m¤car a]a, aiurea, coama calului. Ni]te alea, ni]te crengi uscate, pârâiau sub copite, frunzele r¤v¤]ite scoteau un ecou vuitor sau era numai criv¤
]ul care urla ]i mai tare sau se mai auzea ]i altceva ; tremura carnea pe om, vorba tatii, ]i pe dobitoc, bietu’ tata.
        “Dac¤ ascul
]i, cre]te p¤rul pe tine !“ se gândea locote-nentul, ciulind-]i urechile, uitându-se orbit înainte ; el trebuia s¤ prind¤ la timp acele zgomote nefire]ti, care - amestecate, desprinse din vacarmul ¤la nenorocit - ar fi semnalat prezen]a cuiva str¤in de codru.
        Pe nesin
]ite, murga se opri, de parc¤ ajunsese la locul stabilit. A]teptar¤, deci, amândoi, neclinti]i ; ]i ceilal]i c¤l¤re]i încetaser¤ orice mi]care. Se-auzea doar vântul ]i trosnetul p¤-durii.
        Locotenentul o struni atunci, îndemnând-o u]urel s¤ ia pas. Iapa se afla îns¤ ca în fa
]a unui zid : sfor¤ia pe nas, înceti]or, înd¤r¤tnic¤, nelini]tit¤, b¤tea pe loc din copite.
        “S¤ ]tii c¤ nu se code]te calul degeaba ! A sim
]it ceva !” Trase de dârlogi, d¤du pinteni.
        Murga zvâcni, cu gura t¤iat¤ de z¤bal¤ ; dar nu înainte : se ridic¤ pe picioarele din spate ]i nechez¤, încordat¤. Atinsese ceva cu picioarele de dinainte, în c¤dere !... A r¤su-nat chiar ]i un sunet sec, necunoscut…
        Sim
]ise asta foarte clar.
        Sc¤p¤ atunci foc automat ; aproape imediat, r¤p¤ir¤ ]i pu]tile celorlal
]i.
        La flac¤ra lor putur¤ s¤ vad¤, pre
] de-o secund¤, ce se afla pe-al¤turi. }i se cutremurar¤ din adâncuri : jur-împrejur, atârnau din copaci, în]epeni]i în funii, p¤mântii, zeci ]i zeci de oameni !… În ni]te uniforme cenu]ii… Se uitau cu ochii lor holba]i, lucitori, întor]i pe dos, scur]i, se uitau la ei ]i rân-jeau… |epeni... Atârnau ]epeni de ni]te funii !... Spânzura]i !
        Apoi, cr¤paser¤ ]i norii, s¤ se vad¤ mai bine… Sau, poate, cre]tea p¤durea ]i-i apropia tot mai mult !

        … Locotenentul ]i corpul s¤u de cavalerie s-au întors în tab¤r¤ spre zori. În afara lui îns¤, doar nou¤ in]i - r¤ma]i în toate min
]ile - se mai ]ineau c¤l¤ri. Ceilal]i, ca s¤ fie salva]i, fuseser¤ adu]i de-a curmezi]ul ]eilor, f¤cu]i covrig, cu mâinile legate de picioare, pe sub burta cailor.
        S-a aflat atunci c¤ ¤ilal
]i, armata din fa]¤, spânzuraser¤ mii de solda]i în codrul de stejari dinspre r¤s¤rit.
        Iar ei tocmai acolo nimeriser¤ : într-o p¤dure de spân-zura
]i. Noroc cu caii, altfel nu-i mai vedea nimeni vii.


                                                               (fragment din romanul
                    Calea dragostei ]i-a mor
]ii peste care treci odat¤)


Noaptea în care mi-am pierdut min]ile
Dup¤ o noapte grea
                                      « … a]a cum spunea Elsa : Nu poti                                                                                                             
                    s¤ hr¤ne
sti g¤inile, dac¤ nu le ai.
»

                                                              Andrew O’Hagen



        Edy mi-a deschis u]a zâmbitor ca întotdeauna. Am fost surprins, fiindc¤ era ras în cap ]i se l¤uda cu tatuajul de pe ceaf¤ : un mic cod de bare, asa cum î]i fac condamnatii la moarte în State.
        - E foooarte cochet, nu ? m-a întrebat.
        La început am vorbit despre sex, droguri ]i pustoaice traficate. Pe urm¤, dup¤ miezul noptii, el a trecut la prietenii no]tri care fac spin¤ri de bani. Chestia asta m¤ deprima.
        I-am terminat sticla de votk¤ Absolut ]i, când s-a dus la baie, am plecat.
        Am stilul ¤sta nenorocit... Ajung la om acas¤, bem, st¤m frumos de vorb¤ ]i, atunci când intr¤ în buc¤t¤rie s¤ mai aduc¤ o sticl¤ sau face un drum la WC, m¤ car. De preferint¤, în toiul unei discutii. Nu-i spun nici la revedere.

        … În strad¤, mi-am sunat gagica de pe telefonul mobil. Nu
r¤spundea, a
sa c¤ am sunat-o din nou, mai ap¤sat. Mi-a r¤spuns unu’, care a tipat la mine : « O s…, b¤ ! »… Cam nasol… Poate c-a f¤cut atingere, mi-am zis, ]i am format num¤rul înc¤ o dat¤. Îns¤ mi-a r¤spuns acelasi individ, cu acelasi îndemn de muist. Înainte s¤ închid¤, a mai ad¤ugat : « Si nu mai suna, b¤, c¤ devii degeaba ! »
        SP... Aproape normal, era noapte, ora trei. Am încercat s¤-mi îndes mobilul în m¤-sa la loc. Aveam un toc de piele prins pe curea. Treaba asta mi-a luat câteva minute.
        Pe urm¤, am stat s¤ m¤ gândesc. Cred c¤ m-am gândit la ceva. Oricum, am pornit încolo, s¤ ies în bulevard ; m¤ amuzam : mersul este o c¤dere prevenit¤, da’ eu nu, chestii de-astea.                 Mergeam spre metrou, probabil din inertie.

        Pe la mijlocul str¤zii, pe contrasens, unde b¤tea întunericul mai tare, dou¤… taxiuri. Cam întunecate, dac¤ pot s¤ zic asa, pentru gustul meu.
        - Ce faceti, m¤, pe-aici ? le-am întrebat.
        Am luat-o pe cea mai înalt¤. Îsi plimba întruna limbuta rozalie peste buze, niste buze late de dou¤ deste : am b¤nuit c¤ se pricepe. S-a ag¤tat din mers de mijlocul meu (a nimerit cam pe unde aveam portofelul) si-atunci am întrebat-o dac¤ stie s¤ telefoneze din burt¤.
        - Din ce ?! s-a mirat ea, tuguindu-si buzele-alea. D¤ o tigare.
        Nu pricepea nimic... Din burta m¤-sii.
        Am cotit pe prima strad¤... Pe sub pomi, noaptea era si mai neagr¤. Din când în când, tipa se desprindea de mine si se repezea spre scara unui bloc ca s¤ c¤ute o us¤ descuiat¤, ceva f¤r¤ interfon. Înaintam destul de greu, dac¤ pot spune asa, ar fi fost cazul s¤ ne asez¤m undeva. A încercat de vreo cinci-sase ori, pân¤ a g¤sit o banc¤. Mi-o fi f¤cut semn, ner¤bd¤toare, cu mâna :
        - Hai, hai, vino încoace !... S-a descurcat fata !
        Era întuneric bezn¤ pe aleea aia spre bloc, nu-mi dau seama cum m-am orientat. Dar, oricum, când m-am uitat în jos ca s¤ v¤d banca, m-a luat cu ameteal¤. Bun, asta era. În timp ce m¤ asezam, ea m¤ pip¤ia pe picioare, pe unde apuca, m¤ pip¤ia ca o vac¤. Am vrut s¤-i dau peste mâini, n-am nimerit-o. Nu exciti un tip în vreme ce se aseaz¤ pe o banc¤, nu ?!

        Ne-am oprit deci acolo si ea m-a luat în brate de mai multe ori, foarte m¤moas¤. Am avut si eu o tentativ¤. Ea se tot îndesa între genunchii mei. Îmi venea s¤-i spun c¤ era mult mai inteligent s¤
lu¤m liftul
si s¤ ne oprim între etaje. Una mic¤.
        La un moment dat, dup¤ ce a r¤mas nemiscat¤ câteva clipe, mi-a spus în soapt¤ :
        - Hai s¤ c¤ut¤m alt loc !
        De-abia m¤ târam, ce e drept, dar poate c¤ am mers, asa,
r¤zle
titi, vreo treizeci de metri, pân¤ în dreptul unor ruine.         Demolaser¤ unii, pe jum¤tate, un bloc, ceva, o tipografie.
        - Stai aici, mi-a zis, tot în soapt¤. Stiu eu un loc printre d¤râm¤turile-astea. M¤ duc s¤ v¤d.
        Eu m-am încruntat :
        - Ce loc, m¤ ?
        - Un loc. Stai aici, mi-a zis hot¤rât¤.
        Si dus¤ a fost printre d¤râm¤turile-alea.

        Peste o jum¤tate de or¤, ajuns în bulevard, mi-am dat seama
c¤ sunt un prost cu coad¤. M¤ f¤cuse de mobil. Eh.
        M-am uitat în jur. Orasul p¤rea format din j’de blocuri nenorocite si din cimitire. Toate periferiile sunt asa. Ástia au construit ca niste c¤cati. Cutii de beton, prefabricate puse una peste alta, de patru, sapte si zece etaje. Iar cimitirele au r¤mas, încet-încet, în interiorul orasului. Doar c¤ în p¤mânt nu sunt decât trei etaje, cel mult.
        Pe bulevard, cum e si firesc atunci când ai nevoie, nici un taxi. M¤ rog, nu prea sunt statii de taxi pe lâng¤ cimitire. Telefon nu mai aveam, chef de miscare, nici atât. Votca urca în mine.

        Si m-am asezat pe bordur¤. Cred c¤ m-am gândit la ceva. Oricum, dac¤ ocoleam cimitirul la pas, as fi ajuns acas¤ de dimineat¤. Asa st¤ treaba întotdeauna : cât parcurgi cu masina pret de-o tigar¤ faci si pe jos, dar în trei ceasuri.
        Mi-as fi aprins un Kent, dar uitasem bricheta la Edy.
        Atunci mi-a venit o idee salvatoare. Dac¤ treceam prin cimitir, scurtam drumul si eram acas¤ într-o jum¤tate de or¤. Asezat pe bordura aia si uitându-m¤ tint¤ la asfalt, z¤ream parc¤ blocurile de dincolo de cimitir. Si blocul meu, acolo, în noapte.
Por
tile cimitirului, larg deschise. Normal. Am apucat-o pe aleea principal¤. Îmi fixasem un reper : luminita rosie de pe turnul parsutistilor. Dac¤ o tineam drept spre ea, ajungeam în cap¤tul
str¤zii mele.
        Aleea era lat¤, înaintam bine. Încolo, miros de tei si bezn¤ la greu. Nu se f¤cea s¤ fumez în cimitir, dar simteam nevoia s¤ m¤ concentrez : întunericul m¤ ametea. Dup¤ vreo cinci minute, cam asa, am observat c¤ luminita rosie r¤m¤sese în dreapta mea. M-am gândit c¤ aleea cotea la stânga, spre capel¤, si, nu poti s¤ stii, n-as fi vrut s¤ trec pe-acolo. Am luat-o printre morminte.

        Mi-am alungat repede din cap tot felul de chestii de-alea cu mâini care ies din p¤mântul reav¤n, cu crengi care-ti agat¤ hainele, cu ochi fosforescenti care sclipesc dintre coroanele de flori… M¤ rog, cu gemete, cu soapte înfundate, lugubre, “Sunt aici, scoate-m¤ afar¤ !” si cu scârtât de capace de scriu, alea-alea. Stiam o multime de povesti de-astea. Mergeam, asadar, hot¤rât înainte. Nici crucile nu le vedeam bine, dar mormintele.
        Departe, luminita rosie str¤lucea dinaintea mea. Nu stiu de ce, dar ajunsese în stânga. Nu trebuia s-o pierd din ochi, asa c¤ am cotit imediat la stânga. Si m-am scufundat dintr-o dat¤ în p¤mânt.
Când m-am trezit, nu se vedea nimic jur-împrejur. Bezn¤, bezn¤. Parc¤ aveam ochii închi
si. Am pip¤it în fat¤ : perete. Într-o parte, perete. Perete în cealalt¤ parte... Pereti de p¤mânt... Cred c-am dat cu degetele de niste râme sau de niste viermi, de ceva cleios…
        Mi-am ridicat capul. Undeva, deasupra, într-un fel de dreptunghi, p¤rea s¤ fie cerul. În orice caz, niste stele...
        - Oh, cred c-am oftat, ‘tu-i mama m¤-si !... Da’ prost mai sunt ! Am c¤zut într-o groap¤ !
        Nasoal¤ situatie. Se f¤cuse si cam r¤coare.

        Am s¤rit în sus, ca s¤ m¤ prind de marginea gropii. Dar era asa de adânc¤, încât, nici nu putea fi vorba s¤ ies din ea. M¤car de atâta lucru puteam s¤-mi dau seama. Am continuat s¤ sar din
r¤sputeri vreo zece minute. La un moment dat, m-am prins chiar de un smoc de iarb¤ de pe buza gropii, care îns¤ nu m-a
tinut si am alunecat, cu încetinitorul, înapoi.
        N-am încetat cu top¤iala asta, decât atunci când am simtit
c¤-mi dau sufletul. M-am l¤sat pe fundul gropii. Dar mi se p¤rea c¤ nu e de stat acolo. Am f¤cut o nou¤ încercare, de data asta mai chibzuit¤. Nici o
sans¤. Groapa m¤ tr¤gea înapoi, nu m¤ l¤sa s¤ ies. Si, dintr-odat¤, o voce dogit¤ a r¤sunat în spatele meu, la un pas :
        - He-he, degeaba încerci, dom’le ! Dac-ai sti de cât¤ vreme sunt eu aici !
        - Oh, Doamne, am gâfâit atunci, doar nu… !
        Si parc¤ am prins aripi : m-am azvârlit cu disperare în sus, am dat din mâini si din picioare si, ca printr-o minune, am ajuns cu coatele pe marginea gropii. M-am s¤ltat dintr-o singur¤ miscare afar¤ ! Se auzeau bulg¤rii de p¤mânt rostogolindu-se în urma mea.
        Odat¤ iesit, am rupt-o la fug¤ cât am putut, mai pe genunchi, mai în patru labe... Cu luminit¤ sau f¤r¤ luminit¤, nu m-am oprit decât în cap¤tul str¤zii mele. Pl¤mânii îmi luaser¤ foc, picioarele nu m¤ mai duceau nici nu pas. M-am pr¤busit pe trotuar. Eram terminat.

        Apoi am z¤cut toat¤ ziua în pat. N-am iesit în oras, n-am vorbit cu nimeni. În ziua urm¤toare, am citit în ziar c¤ îngrijitorul cimitirului scosese un om dintr-o groap¤ s¤pat¤ de curând. Individul petrecuse acolo o noapte întreag¤. M-am gândit c¤ era vorba despre unul care c¤zuse în groapa aia înaintea mea. Si-i fusese team¤ s¤ nu m¤ sperie.

    (fragment din romanul O femeie bun¤ s¤-
]i zbori creierii)



Mai multe fragmente de roman scrise de Aurel Maria Baros au fost traduse în : franceza, engleza, germana, rusa, sârba, maghiara, ucrainian¤...
... fragmente de roman în francez¤, englez¤, german¤,
rus¤, sârb¤, maghiar¤, ucrainian¤...

© 2009, Aurel Maria Baros. Romancier - prozator român - poet - traducator

TRADUCERI - PANORAMA
       POEZIEI  CONTEMPORANE
BIBLIOTECA  DE  PROZA 
       A  ORASULUI   BUCURESTI
DIVERSE  &  FOTO
CONTACT &  linkuri
CLUBUL DE  PROZA 
                                    BUCURESTI